O Tu Izvorul Bucuriei
O, Tu izvorul bucuriei câţi ani mi-ai fost atât de-ascuns
că orice ajungeri pân-la Tine mi se păreau de nepătruns.
Câţi ani am mers pe-amara cale hrănindu-mi istovitul dor,
cu câte-un strop de mângăiere dintr-un mai dulce viitor.
Iar azi ce-aproape eşti de mine şi cât de fericit de-aflat ,
că pe-orice căi pornind spre Tine Te-ajung oricând îndestulat.
Dar cât m-aş adăpa din unda-Ţi, mereu mai dulce-n orice rând,
o beau, mă scald în ea şi-mi pare că nu-mi va fi de-ajuns nicicând.
Cu cât dor mă gândesc la Ziua din care veşnic ai să-mi fii
în suflet sute de izvoare, în cântec sute de-armonii.