Ma-ntorc la Tine

Mă-ntorc la Tine dulcea şi scumpa mea cântare,

cum aş veni la mama şi casa mea din rai,

ce dor mi-a fost de Tine în lunga depărtare

şi acuma cum mă umple lumina ce mi-o dai.

 

Mă-ntorc la Tine naltă şi adâncă rugăciune,

ca din dogoarea aspră a unui lung pustiu,

să mă adapi din lacrimi, ca din izvoare bune,

să-ngrop înstrăinarea şi dragostea să o-nviu.

 

Mă-ntorc la Tine sfântă şi unică Iubire

ce singură-mi ştii pune în rana mea alin,

că numa-n curăţie şi-n plâns e fericire,

când în genunchi cu Tine îmbrăţişat mă-nchin.

 

Mă-ntorc la Tine stare de har în care toate

aceste sfinte feţe ale lui Hristos le ştiu,

o, sfântă curăţie dă-mi-le îmbrăţişate

şi-nchide-mă cu ele în casa mea să fiu...