Cine mi-e Izvorul Vietii

 

  

Cine mi-e Izvorul vieţii cu-adâncimi de fericire,
cine mi-e odihnă plină şi eternă Mântuire?

Tu, Isuse, Doamne, numai Tu,
Tu, Isuse, Doamne, numai Tu !

Cine-mboboceşte-n mine, florile credinţei sfinte,
cine-mi dă aripi de soare, ca să zbor mereu ‘nainte?

Cine-mi creşte bărbăţia şi puterea neînfrântă,
cine-mi umple-ai vieţii faguri cu-a iubirii miere sfântă?

Cine-mi face să vibreze corzile fiinţei, toate,
pentru-a harului lucrare şi-a comorii lui bogate?

Cine mă ridică iarăşi, când mă poticnesc pe cale,
şi-mi coboară orice munte, şi-mi înalţă orice vale?

O, Isuse, o, Isuse, Tu-mi eşti totul pe vecie,
sunt din Tine, pentru Tine, mă închin, mărire Ţie!

---