Urgenţa momentului: cunoaşterea, mărturisirea şi rămânerea în Adevăr
Dan Bercian
“Ce vremi cumplite vor veni, ce oameni se vor naşte
că pe Hristos Îl vor urî, nevrând a-L mai cunoaşte.
Când li se va vorbi de El, vor spumega de ură
şi vor striga şi vor huli cu-nverşunată ură.
Chiar fraţi pe fraţi îi vor preda la chinuri şi la moarte
şi toţi ca nişte ucigaşi cu alţii-or să se poarte.
Pentru iubirea lui Hristos şi pentru-al Lui Sfânt Nume
ai Săi vor fi batjocoriţi şi omorâţi în lume.”
Traian Dorz
Domnul Isus Hristos spunea: „Veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face liberi”.
Cea mai mare luptă care s-a dus încă de la începutul existenţei omenirii a fost lupta pentru adevăr. Primii doi oameni au fost fericiţi atât timp cât au fost credincioşi Adevărului dar nefericirea s-a instalat în viaţa lor imediat ce au îmbrăţişat minciuna, neadevărul.
Omul nu poate fi fericit şi liber în afara adevărului. Prin gura profetului Ieremia Dumnezeu spunea: „Ascultaţi glasul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul vostru, iar voi veţi fi poporul Meu; umblaţi pe toate căile pe care vi le-am poruncit, ca să fiţi fericiţi.” (Ieremia 7:23)
Orice fericire, în afara adevărului lui Dumnezeu, este fie falsă, fie de scurtă durată şi este mereu însoţită de teama că se va pierde. Dar rămânerea în adevărul lui Dumnezeu oferă o pace şi o fericire care nu sunt legate de conjunctură pentru că ele au promisiunea unei vieţi veşnice fericite care nu se va pierde niciodată.
Prin urmare nu este nici o mirare că satan, duşmanul sufletelor noastre şi al fericirii la care putem accede rămânând în adevăr, caută cu tot dinadinsul să ne înşele şi să ne îndepărteze de acesta, ţinându-ne în minciună şi în rătăcire.
Ca oameni care ar fi chemarea noastră cea mai înaltă? Dacă în afara adevărului este nenorocire şi dezastru, mai ales în veşnicie, dacă în afara adevărului nu este libertate ci este robie, atunci rămânerea în adevăr şi mărturisirea acestuia este cea mai înaltă chemare pentru un om.
Dar ca să rămâi în adevăr trebuie să-l cunoşti şi aici se dă lupta cea mai mare pentru că fiecare crede că se află în adevăr, chiar şi cei mai înşelaţi oameni, până şi nebunii.
Din fericire adevărul nu este ascuns oamenilor, celor ce vor cu adevărat să-l cunoască. Domnul Isus Hristos spunea: „Eu Sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” ( Ioan 14:6)
Prin urmare adevărul nu este un set de principii ci o Persoană. Apostolul Pavel scria în epistola lui către coloseni, făcând referinţă la Isus Hristos, Adevărul: „Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii. Voi aveţi totul deplin în El, care este Capul oricărei domnii şi stăpâniri.” (Coloseni 2:10)
În Hristos avem totul pentru că El este Dumnezeu-Adevărul şi oricine Îl urmează „nu va fi dat de ruşine”, după cum scriu apostolii Pavel şi Petru (Romani 10:11 şi 1 Petru 2:6).
Ştiind toate acestea şi multe altele pe care Scripturile Sfinte le mărturisesc despre Isus Hristos, nu ne mirăm că de-a lungul vremurilor cea mai mare luptă care s-a dus a fost împotriva Lui şi a Scripturilor care mărturisesc adevărul.
Numele Domnului Isus a fost în multe feluri batjocorit. S-a căutat să se aducă îndoială în legătură cu El, cu viaţa Lui, cu afirmaţiile Lui. Pornind de la ceea ce unii afirmă despre divinitatea Domnului Isus, negând că ar fi Dumnezeu, până la tot felul de acuzaţii care nu sunt demne decât de mahala, cel rău a căutat să împroaşte cu noroi cât a putut. Şi mulţi, pentru că nu au ajuns să Îl cunoască pe Isus, au crezut şi cred aceste minciuni.
Creştinismul deţine această comoară a Adevărului care este Isus Hristos şi datoria fiecărui creştin este de a rămâne în Adevăr şi de a-L mărturisi şi altora, spre binele şi fericirea lor, indiferent de consecinţe.
Aşa cum spuneam dintotdeauna lupta s-a dat împotriva Adevărului dar ceea ce se întâmplă azi întrece tot ce a fost până acum. Minciuna este înălţată la rang de adevăr şi s-a ajuns până acolo încât se dau legi care să stea împotriva celor ce mărturisesc adevărul şi legi care să apere minciuna. Toată această propagandă în favoarea minorităţilor sexuale, cu legile noi aferente, nu este decât un război al urii şi al intoleranţei faţă de adevăr. Îndoctrinarea copiilor în şcoli din punct de vedere sexual, apoi în ceea ce priveşte existenţa lui Dumnezeu şi teoria evoluţionismului, iniţierea lor în practici oculte prin filme şi cărţi care se studiază chiar în şcoli, toate sunt mijloace prin care minciuna este aşezată în locul adevărului, spre nenorocirea celor ce cred minciuna şi astfel se îndepărtează de Dumnezeu.
Aflăm că în Norvegia autorităţile statului au intervenit în forţă şi au luat pe cei cinci copii ai unei familii de creştini români, încredinţându-i altor familii, spre adopţie. Se pare că principalul motiv ar fi faptul că părinţii acestor copii sunt creştini dedicaţi care nu se ruşinează de credinţa lor şi mărturisesc adevărul. Iar satan nu poate suporta să audă că Adevărul este mărturisit.
Uitaţi-vă numai cu cât de multă furie încearcă să suprime orice menţionare a Lui. În orice conflict, indiferent cine îl iniţiază, până la urmă creştinii sunt vinovaţi. Dacă musulmanii omoară fără milă zeci şi sute de creştini tot creştinii sunt de vină pentru că nu au tăcut. Orice aberaţie poate spune oricine şi în orice loc şi nimeni nu se scandalizează dar numai să-şi deschidă un creştin gura şi să mărturisească despre Adevăr şi lumea începe să urle şi să răcnească. Înţelegem de ce este aşa.
Şi ar trebui să înţelegem şi mai bine că datoria fiecăruia care a ajuns să cunoască Adevărul este să vorbească despre El şi să nu tacă.
Dacă Domnul Isus nu ar fi mărturisit adevărul oamenii nu l-ar fi omorât. Dacă apostolii Lui nu ar fi mărturisit Adevărul nu ar fi murit de moarte de martir şi nici marele număr de martiri pentru Hristos care au plătit cu preţul vieţii şi chiar cu multe chinuri nu ar fi plătit preţul suprem dacă tăceau în privinţa Adevărului.
Cu cât lumea este cuprinsă tot mai adânc de întuneric cu atât şi ura ei faţă de Adevăr creşte. Depre toate acestea Domnul Isus ne-a avertizat atunci când a spus: „Iată, Eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor. Fiţi, deci, înţelepţi ca şerpii, şi fără răutate ca porumbeii.
Păziţi-vă de oameni; căci vă vor da în judecata soboarelor, şi vă vor bate în sinagogile lor.
Din pricina Mea, veţi fi duşi înaintea dregătorilor şi înaintea împăraţilor, ca să slujiţi ca mărturie înaintea lor şi înaintea Neamurilor.Dar, când vă vor da în mâna lor, să nu vă îngrijoraţi, gândindu-vă cum sau ce veţi spune; căci ce veţi avea de spus, vă va fi dat chiar în ceasul acela; fiindcă nu voi veţi vorbi, ci Duhul Tatălui vostru va vorbi în voi. Fratele va da la moarte pe frate-său, şi tatăl pe copilul lui; copiii se vor scula împotriva părinţilor lor, şi-i vor omorî. Veţi fi urâţi de toţi, din pricina Numelui Meu; dar cine va răbda până la sfârşit, va fi mântuit.” (Matei 10)
Astăzi se vorbeşte mult despre pace şi acesta este un pretext pentru a se acoperi adevărul. Ni se cere să facem compromis pentru a avea pace. Ni se cere să spunem că minciuna este adevăr şi că adevărul poate fi discutat. Dacă ar fi doar un set de păreri şi principii poate că am putea face aceasta dar Adevărul este Dumnezeu şi El nu poate fi discutat şi analizat. El trebuie să fie ascultat şi de aici izvorăşte adevărata cunoaştere care duce la viaţă, dacă este ascultare, sau la moarte şi chin veşnic în cazul neascultării.
Intrăm în conflict cu Adevărul, cu mărturisirea Lui, chiar dacă Îl cunoaştem, dacă nu ne-am lepădat de noi înşine, de dragostea de sine, de egoism şi dacă am prins drag de lumea aceasta şi de tot ceea ce ea ne oferă. În acest caz nu vom mărturisi Adevărul pentru că ne va fi frică de consecinţe, de suferinţă, de moarte şi vom face compromis. Aceasta este o stare nespus de rea, chiar mai rea ca a celor ce nu cunosc Adevărul. Este trădare şi nu orice fel de trădare ci trădare de Dumnezeu. El încredinţează un lucru unui om şi acel om nu vrea să Îl cinstească pe Dumnezeu, ascultând de El. În această situaţie cred că se află foarte mulţi care se numesc creştini.
Astăzi găsim tot mai puţini oameni gata să apere Adevărul. Fie că nu Îl cunosc bine, fie că Îl cunosc dar nu vor să plătească preţul pentru a-L mărturisi.
Problema mare este că în aceste vremuri în care trăim Adevărul este tot mai ascuns chiar şi în multe biserici. Cel rău a pervertit învăţătura sfântă şi a introdus minciuni, erezii nimicitoare, chiar în ceea ce se numeşte biserică. Nu doar acum, în aceste zile, a reuşit aceasta ci încă de la începutul Bisericii. În Faptele Apostolilor, la capitolul 20, Pavel îi avertizează pe prezbiterii Bisericii din Efes aşa: „Ştiu bine că, după plecarea mea, se vor vârî între voi lupi răpitori, care nu vor cruţa turma; şi se vor scula din mijlocul vostru oameni, care vor învăţa lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor. De aceea vegheaţi.”
În pasajul citat din Matei 10 Domnul Isus anticipa şi spunea că adevăraţii credincioşi vor fi bătuţi, persecutaţi, chiar în biserici, în sinagogi: ” Păziţi-vă de oameni; căci vă vor da în judecata soboarelor, şi vă vor bate în sinagogile lor.”
S-a ajuns în situaţia în care Adevărul să trebuiască să fie apărat chiar acolo unde El ar fi trebuit să fie proclamat cu putere şi îndrăzneală, adică în adunările celor ce se numesc credincioşi.
Este plină lumea religioasă de erezii şi de învăţători mincinoşi şi de proroci mincinoşi şi confuzia este mare, mulţi urmând căi greşite şi un fals Isus.
O nouă spiritualitate construită pe amestec de adevăr şi minciună atrage mase tot mai mari de oameni, oameni avizi după experienţe nu după Dumnezeu.
Cel rău nu are nici o problemă să ia chip de înger de lumină şi să folosească termeni biblici şi o frazeologie care seamănă cu cea folosită de sfinţi. Numai că substratul este minciuna nu adevărul. Dar nu-i aşa că minciuna loveşte mai bine atunci când o garniseşti şi o condimentezi cu puţin adevăr?
Profetul Isaia, la capitolul 59 al cărţii sale, are cuvinte grele de durere văzând starea rea a poporului, stare în care poporul a ajuns din cauza faptului că au ascuns adevărul lui Dumnezeu. Şi ceea ce este cel mai trist este că adevărul a fost ascuns tocmai de către cei ce ar fi trebuit să-l ţină sus , „în piaţa de obşte”, adică în locul unde el ar fi trebuit cinstit de către cei din fruntea poporului :„Am fost vinovaţi şi necredincioşi faţă de Domnul, am părăsit pe Dumnezeul nostru; am vorbit cu apăsare şi răzvrătire, am cugetat şi vorbit cuvinte mincinoase; şi astfel izbăvirea s-a întors îndărăt, şi mântuirea a stat deoparte; căci adevărul s-a poticnit în piaţa de obşte şi neprihănirea nu poate să se apropie.Adevărul s-a făcut nevăzut, şi cel ce se depărtează de rău este jefuit. Domnul vede, cu privirea mânioasă, că nu mai este nici o neprihănire.”
Citind aceste cuvinte mă gândesc că poate niciodată nu s-au potrivit mai bine contextului ca astăzi. Începând cu liderii politici care parcă se întrec ca la sportul naţional să dea legi împotriva Adevărului (Obama se pare că este campion mondial la acest sport) şi până la lideri religioşi, urmaţi de mari mulţimi, care strâmbă adevărul şi pun în locul lui poveşti omeneşti şi minciuni, adică acolo „în piaţa de obşte” – locul unde se iau decizii şi unde se dă direcţie poporului, totul arată spre o mare diversiune şi spre o mare denaturare a ceea ce este adevărul. De aceea oamenii vorbesc cu apăsare şi răzvrătire, de aceea ajung vinovaţi şi necredincioşi faţă de Dumnezeu, de aceea cugetă şi vorbesc cuvinte mincinoase şi de aceea mântuirea stă deoparte şi oamenii se îndreaptă spre pierzare, pentru că „adevărul s-a poticnit în piaţa de obşte”. Şi Domnul Dumnezeu priveşte spre aceasta cu privirea mânioasă. Am putea noi, cei ce spunem că suntem copiii Lui, să stăm pasivi şi relaxaţi văzând tot răul care se face? Dacă îl mai vedem…
Desigur, doar a mărturisi Adevărul fără a rămâne în El nu este destul. S-ar putea să-i fie destul unuia care n-a ştiut, n-a cunoscut, dar care ajunge să cunoască, să primească şi să ajungă la o relaţie cu Isus Hristos, spre fericirea lui veşnică; dar pentru cel ce doar cunoaşte şi nu trăieşte adevărul nu îi va folosi la nimic. Dar aceasta este problema personală a fiecăruia.
Însă datoria fiecăruia care se numeşte creştin este să mărturisească despre Adevăr, asumându-şi orice consecinţe. Lumea care se află în întuneric şi care aleargă bezmetică spre iad are nevoie să audă adevărul, chiar dacă nu vrea să-l audă. Bisericile şi credincioşii care au fost înşelaţi de duşman şi au deviat de la Adevăr au nevoie să audă, poate că se vor trezi şi se vor întoarce de la rătăcirea lor. Trebuie însă să o facem aşa cum Adevărul, Domnul Isus, ne-a spus să o facem: „Fiţi, dar, înţelepţi ca şerpii, şi fără răutate ca porumbeii.”
Sau cum spunea apostolul Pavel, la Efeseni 4.15: „credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos.” Nu putem creşte spiritual fără a rămâne în adevăr. De aceea este astăzi atât de multă imaturitate chiar la cei ce te-ai aştepta să fie maturi spiritual – pentru că s-au îndepărtat de adevăr şi s-au lăsat înşelaţi de cuvinte şi învăţături înşelătoare.
Dumnezeu este Adevărul. Să apărăm noi pe Dumnezeu? Nu este aceasta mândrie şi depăşirea atribuţiunilor noastre? Dar dacă Dumnezeu ne cheamă să facem acest lucru, ce putem spune? Nu putem decât să considerăm că ni se face o mare cinste şi onoare, gând care ar trebui să ne îndemne cu mai mult elan şi pasiune să vestim în gura mare ceea ce Dumnezeu ne-a încredinţat, după cum mărturisea şi apostolul Pavel la 2 Corinteni: „Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi.Şi toate lucrurile acestea sunt de la Dumnezeu, care ne-a împăcat cu El prin Isus Hristos, şi ne-a încredinţat slujba împăcării; că adică, Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, neţinându-le în socoteală păcatele lor, şi ne-a încredinţat nouă propovăduirea acestei împăcări. Noi, deci, suntem trimişi împuterniciţi ai lui Hristos; şi, ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: Împăcaţi-vă cu Dumnezeu! Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.”
Şi tot el spunea la 1 Corinteni 9.16: „Dacă vestesc Evanghelia, nu este pentru mine o pricină de laudă, căci trebuie s-o vestesc; şi vai de mine, dacă nu vestesc Evanghelia!”
Vom mărturisi Adevărul atunci când vom fi îndrăgostiţi de El. Şi să nu uităm că Adevărul este o Persoană, că Acea Persoană ne-a făcut mult bine dar şi că apoi ne trimite ca pe nişte oi în mijlocul lupilor. Nu contează dacă lupii urlă afară sau au intrat în staul şi distrug, contează ca noi să-I fim credincioşi şi să ţinem Adevărul sus, ascultând de El.
Închei cu doar două strofe dintr-o poezie scrisă de Traian Dorz. Este mai mult decât o poezie, este o profeţie autentică.
Am ezitat dacă să folosesc sau nu acest cuvânt, profeţie, pentru că astăzi se abuzează de el şi multe din ceea ce unii spun că sunt profeţii nu sunt decât vise omeneşti sau chiar înşelări ale vrăjmaşului. Dar l-am folosit pentru că nu trebuie să ne ferim de adevăr chiar dacă el, de multe ori, este pervertit. Iată versurile:
“Ce vremi cumplite vor veni, ce oameni se vor naşte
că pe Hristos Îl vor urî, nevrând a-L mai cunoaşte.
Când li se va vorbi de El, vor spumega de ură
şi vor striga şi vor huli cu-nverşunată ură.
Chiar fraţi pe fraţi îi vor preda la chinuri şi la moarte
şi toţi ca nişte ucigaşi cu alţii-or să se poarte.
Pentru iubirea lui Hristos şi pentru-al Lui Sfânt Nume
ai Săi vor fi batjocoriţi şi omorâţi în lume.”
Sora Sabina, soţia fratelui Richard Wurmbrand, după ce a ieşit din închisorile comuniste în care a intrat pentru „vina” de a-L mărturisi pe Domnul Isus Hristos, a spus: „Mulţumesc lui Dumnezeu pentru că am fost între cei prigoniţi şi nu între cei ce au prigonit”.
A înţeles că cei ce au suferit pentru Adevăr vor avea parte de o fericire veşnică şi strălucită alături de Adevăr iar cei ce luptă împotriva Adevărului şi nu vor să Îl asculte vor avea parte de chin şi durere veşnică în locul unde focul nu se stinge niciodată şi viermele roade veşnic, după cum Însuşi Adevărul a spus.
Dan Bercian
radiounison.ro
Ascunde-te în Adevăr
Ascunde-te în Adevăr, ascunde-te-n Cuvântul Sfânt,
şi nici cât firul mic de păr să nu te temi pe-acest pământ!
Adevărul e cetatea veşnică şi tare,
cine fuge-n ea îşi află pe deplin scăpare!
Dumnezeu e Adevărul, Dumnezeu Cel Sfânt
prin al Său Cuvânt, şi în cer şi pe pământ!
Dumnezeu, Dumnezeu, Dumnezeu Cel Sfânt!
Ascunde-te-n Iubire-oricând, ascunde-te în fapta ei,
chiar dacă umbli suspinând, ea este-al vieţii noi temei!
Căci Iubirea cu-Adevărul sunt cetatea tare,
cine fuge-n ea îşi află pe deplin scăpare!
Dumnezeu e-n veci Iubire şi-Adevăr ne-nfrânt,
prin al Său Cuvânt şi în cer şi pe pământ!
Dumnezeu, Dumnezeu,Dumnezeu Cel Sfânt!
Ascunde-te în tot ce-a spus Nemărginitul Dumnezeu!
Şi harul Lui cel făr-apus te va înfăşura mereu!
Harul, harul e cetatea veşnică şi tare,
cine fuge-n ea îşi află pe deplin scăpare!
Dumnezeu e Harul veşnic,Dumnezeu Cel Sfânt,
prin al Său Cuvânt,şi în cer şi pe pământ!
Dumnezeu, Dumnezeu,Dumnezeu Cel Sfânt!
versurile şi muzica Nicolae Moldoveanu