A venit demult de Sus, Pastorul cel bun, Isus

 

 

A venit, de mult, de sus
Păstorul cel bun, Isus,
și prin lume a umblat
oi pierdute a căutat :

Să le ducă la izvoare,
ca de sete să nu moară;
Uşa le-a deschis să iasă
la păşunea cea aleasă.

Dar oile n-ascultau;
cu capul se repezeau,
cu coarnele L-au împuns
și, în coastă, L-au străpuns

De-a curs apă şi mult sânge;
Cerul a-nceput a plânge...
Soarele s-a-ntunecat,
luna-n sânge s-a schimbat.

Acum, El e dus din lume
să afle la oi păşune
și poruncă a lăsat
oilor ce-au păşunat

Oile să se-mpreune,
laolaltă să se-adune,
lupul să nu le mănânce,
tâlharul să nu le strice.

Păstorul cel blând şi bun,
în ceruri, e dus acum,
dar, peste puţina vreme,
vine iarăşi să le cheme,

Să le ducă-ntr-o grădină
unde vor avea odihnă.
acolo-n pace vor fi,
mai mult nu vor flămânzi,

Nici nu vor mai rătăci,
căci Domnul le va păzi
și vor fi, în viitor,
doar o turmă şi-un Păstor.

---