Era-n amurg de seară

 

Era-n amurg de seară când soarele-a apus

iar peste suflete plutea chemarea lui Isus:

Veniţi, veniţi la Mine, voi toţi cei asupriţi,

cei bolnavi şi cei singuri, cei trişti şi chinuiţi !

 

Primiţi cu bucurie Cuvântul sfinţitor,

căci sarcina Mea-i dulce şi jugul Meu uşor,

Eu pentru toţi o moarte pe Cruce am răbdat,

ca voi s-aveţi Viaţa prin sângele-Mi vărsat.

 

Atunci simţeam cum inimi trudite se-ncălzeau,

atrase de Iubire spre ceruri se-nălţau,

şi biruind pământul cu sufletul desprins

se contopeau cu Cerul înalt şi necuprins.

 

O, fii slăvit Isuse că Cerul ne-ai deschis,

şi Crucea Ta ne nalţă din nou pe-un paradis

fă să-nţelegem Glasul şi taina sfintei Cruci,

ca să primim iertarea ce Tu prin ea ne-aduci.

 

Ioan Marini