La culesul roadelor 1936, 2020
Rânduri pentru tineret
Ioan Marini
Încă o toamnă ! …
Şi câte n-au mai trecut până acum ! … Dar oare suntem noi mai buni în toamna aceasta decât în celelalte, sau mai trebuie să plângem cu proorocul Ieremia: Trecut-a vara, trecut-a toamna şi noi tot nemântuiţi ? …
Căci nici un folos nu avem dacă purtăm în spinare 50-60 de toamne, dar nu putem arăta nici o roadă de pocăinţă şi de fapte bune.
Să luăm seama, anotimpul toamnei ne ţine o puternică predică. Frunzele îngălbenite de brumă ne întreabă parcă: Sunteţi voi gata de moarte ?
Aduceţi-vă aminte de cuvântul Domnului care zice: Omul ... zilele lui sunt ca iarba şi înfloreşte ca iarba de pe câmp. Când trece un vânt peste ea, nu mai este, şi locul pe care-l cuprindea n-o mai cunoaşte.- Psalm 103:15,16 ... Iarba se usucă şi floarea cade jos,
1Petru 1:24.
Strângerea roadelor ne aminteşte că este rânduit oamenilor odată să moară, iar după aceea vine judecata – Evrei 9:27. După cum ţăranul cere socoteală acum pământului, pomilor şi viei de rodurile sale, tot aşa şi nouă ni se cere socoteală de viaţa şi faptele noastre.
Dar strângerea roadelor, mai cuprinde încă o învăţătură de mare preţ, mai ales pentru cei tineri. Roadele coapte acum, au crescut şi s-au copt pe-ndelete, şi nu deodată. O vară întreagă, de când au înflorit şi până la coacere, fructele, roadele, agăţate într-o creangă,ascunse în pământ, sau prinse de vreo tulpină, au suferit, unele bătaia vântului şi arşiţa soarelui, altele primejdiile înecului şi îngheţului, până când au ajuns în starea de coacere, bune de pus în hambar sau în pod.
Tot aşa şi în cele duhovniceşti ! ... Vrei să pleci în veşnicie ”încărcat” de roade ? ... vrei să te bucuri, în ”toamna” vieţii de roadele unei vieţi sfinte?
Întoarce-te la Dumnezeu în tinereţe, în primăvara vieţii tale fiule ...
Rostul vieţii este acesta, unul singur: să rodeşti, să rodească Hristos Cuvântul lui Dumnezeu în viaţa ta prin Duhul Său Cel Sfânt .
“Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.
Cei ce sunt ai lui Hristos Isus şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei.
Dacă trăim prin Duhul, să şi umblăm prin Duhul.”
Galateni 5:22-25
Un pom, un om, n-are nici un rost că trăieşte, dacă nu rodeşte, roade de viaţă nouă.
Nimic mai dureros decât să faci umbră pământului ca o salcie şi să n-aduci nici un rod ...
În toamna vieţii, ai vrea să culegi ceva ..., dar nu-i nimic. Numai uscături de păcate ... Balanţa se duce în sus goală ...
Timpul primăverii nu se mai întoarce.
În toamna aceasta n-a trecut zi în care să nu citeşti despre pomi înfloriţi adoua oară într-o parte sau alta a ţării. Pe unele locuri pomii au şi rodit, dar ce folos însă că a venit frigul şi poamele nu s-au mai putut coace.
Aşa este şi în cele sufleteşti ... În zadar vom căuta noi să înflorim, să creştem şi să rodim într-o clipă, în cesul din urmă...
Roadele nu se coc într-o zi ... Şidacă vine îngheţul – moartea – pleci fără roade ...
Ce grozav de înfiorător este lucrul acesta. Să trăieşti o viaţă întreagă fără să rodeşti ceva pentru Domnul şi pentru mântuirea sufletului şi să cauţi în clipa din urmă să-ţi încarci ”pomul vieţii” cu roade coapte.
Dragi frăţiori tineri ! Să luăm aminte, pentru noi, acum e vremea potrivită, acum e ziua mântuirii:
”Căci El zice: „La vremea potrivită, te-am ascultat; în ziua mântuirii, te-am ajutat. Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mântuirii.”
2Corinteni 6:2
Să ne punem tinereţea în slujba Domnului ...căci
“Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi şi nu se aşază pe scaunul celor batjocoritori!
Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui!
El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui şi ale cărui frunze nu se veştejesc: tot ce începe, duce la bun sfârşit.
Nu tot aşa este cu cei răi: ci ei sunt ca pleava pe care o spulberă vântul.
De aceea cei răi nu pot ţine capul sus în ziua judecăţii, nici păcătoşii în adunarea celor neprihăniţi.
Căci Domnul cunoaşte calea celor neprihăniţi, dar calea păcătoşilor duce la pieire.” - Psalmul 1
Ioan Marini, Învăţător ostaş
