”Dar cât despre fricoşi...partea lor este iazul care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua” – Apocalipsa 21.8

Frica în armată. Fricoşii să plece acasă.

Pr. Iosif Trifa

Precum am arătat la începutul acestor învăţături, fricosul este o pacoste. O mare pacoste şi pentru el şi pentru alţii. La orice treabă, fricosul nu face nici o ispravă, ci numai încurcă lumea şi lucrurile.

Dar mai presus de toate,fricosul nu face nici o ispravă la armată.Un soldat, din firea lui, trebuie să fie un om viteaz, un om fără frică şi plin de curaj. Când zicem soldat, lângă el vedem parcă îndată curajul, vitejia. Un soldat fricos e ceva ridicol,e ceva de râs.Fricosul nu este pentru armată şi armata nu este pentru el.

La oştire, totul se lucrează pentru a spori curajul şi vitejia soldaţilor,pentru a da patriei ostaşi gata să-şi dea oricând şi viaţa în lupta pentru ţară. Pentru că puterea unei armate o face curajul, îndrăzneala, vitejia şi jertfelnicia soldaţilor. Cu o armată de fricoşi de când lumea nu s-a câştigat vre-o bătălie şi nici nu se va câştiga.

Acest adevăr cunoscut de când e lumea îl aflăm şi în Biblie spus într-un chip foarte potrivit în cărţile lui Moise. În drumul spre Canaan, spre Patria făgăduinţei,Moise,alesul Domnului,conducea şi o luptă cu un popor înarmat. Iar în această luptă, Domnul Dumnezeu i-a dat lui Moise un fel de regulă despre cum trebuie să procedeze cu fricoşii, cu luptătorii cei fricoşi. Ascultaţi ce spune Cuvântul lui Dumnezeu:

”Când vei merge la război contra vrăjmaşilor tăi, - grăia Domnul către Moise – în apropierea luptei, preotul să vorbească poporului: Ascultă Israele ! Voi astăzi sunteţi aproape de lupta contra vrăjmaşilor voştri, să nu vi se tulbure inima, fiţi fără teamă, nu vă îngroziţi dinaintea lor. Căci Domnul Dumnezeul vostru merge cu voi ca să vă mântuiască. Iar mai marii oştirii să vorbească apoi poporului şi să zică: Cine şi-a zidit o casă nouă şi n-a şezut încă în ea,să plece acasă...Cine şi-a sădit o vie şi încă n-a mâncat din ea, să plece acasă...Cine de curând s-a logodit cu o femeie, să plece şi el acasă...Mai marii oştirii să vorbească apoi poporului şi să zică: Cine este fricos şi slab de inimă, să plece şi să se întoarcă acasă, ca să nu moaie inima fraţilor lui.” (Deuteronom 20.1-8)

Ce mult spune acest loc din Biblie. Însuşi Cuvântul lui Dumnezeu spune aici că fricoşii nu sunt pentru luptă şi pentru armată. În cartea Deuteronom capitolul 20 sunt un fel de scutiri de armată. Sau mai bine zis erau scoşi din armată ca unii ce numai încurcau şi slăbeau şi pe ceilalţi.

Dar locul acesta spune mai mult decât atât, el nu a fost o regulă pentru un război din lume.Războiul israeliţilor în drumul spre Canaan, era războiul lui Dumnezeu. Şi tocmai pentru aceasta, Dumnezeu le cerea luptătorilor anumite condiţiuni. Cei ce nu întruneau aceste condiţiuni, erau scutiţi de armată, sau mai bine zis erau scoşi din armată.

În înţeles duhovnicesc aceste condiţiuni ne privesc şi pe noi. Căci războiul israeliţilor pentru cucerirea Canaanului a fost o icoană, un simbol, în care să vedem războiul nostru cel duhovnicesc ce trebuie să-l purtăm pentru împărăţia lui Dumnezeu, pentru Canaanul ceresc.

Oastea Domnului încă este un astfel de război duhovnicesc. Şi noi ne-am angajat într-o luptă sfântă pentru împărăţia lui Dumnezeu, pentru Canaanul cel ceresc, pentru Patria noastră cea dulce de mâine.Războiul nostru este şi el războiul lui Dumnezeu.

Prin El, cu El şi pentru El purtăm acest război sfânt. Iar războiul nostru fiind războiul Lui, trebuie să întrunim şi noi, luptătorii Lui, condiţiile din cartea Deuteronom capitolul 20.

”Cine este fricos şi slab la inimă, să plece acasă, ca să nu moaie inima fraţilor lui...”

Cine este fricos şi slab la inimă să plece acasă din războiul Domnului. Căci cu fricoşii nu se poate face nici un fel de război. Ei sunt o pacoste şi pentru luptele cele duhovniceşti, căci cum spune Biblia – ei numai moaie inima fraţilor lor. Prin slăbiciunea lor îi slăbesc şi pe alţii, prin frica lor îi descurajează şi pe alţii.

Fricoşii n-au ce căuta nici în Oastea Domnului ! Un ”ostaş fricos” e numai o pacoste pentru armata Domnului şi luptele Domnului, el numai descurajează inima fraţilor săi. Din cei fricoşi ies dezertorii dar şi trădătorii. La cea dintâi împotrivire, fricosul dezertează, iată o pildă din cele multe,multe:

Un brav luptător, Ion Cirtăş din Ibăneşti-Pădure, judeţul Mureş,ne scria mai anii trecuţi: ”Eram la începutul Oastei Domnului, pe lângă mine abia mai putusem recruta încă un frate mai bătrân, dar un preot ne-a arătat la Jandarmerie că suntem sectari şi au venit jandarmii să ne cerceteze. Eu întâmplător eram la pădure, iar jandarmii l-au căutat pe fratele mai bătrân, spunându-i spre ce scop au venit în casa lui. Atunci ştiţi ce s-a întâmplat ? Fratele s-a repezit la o ladă ce o avea în casă, a scos din ea o pipă mare şi a început a se lepăda de Oastea Domnului şi de Cuvântul Său cu tărie, zicând: io domnilor nu sunt cu rătăciţii aceia... uite eu am pipă şi fumez ca şi ceilalţi oameni care merg la crâşmă... eu n-am nici o legătură cu rătăciţii aceia...trăzni-iar...”(şi aici omul a mai tras şi o înjurătură pentru ca dovada să fie mai tare).

Iată până unde merge ”lupta” fricosului ! ... până la lepădarea de Hristos Cuvântul lui Dumnezeu...până-n iazul de foc şi pucioasă, până-n moartea veşnică...până-n iadul despărţirii veşnice de Dumnezeu...

Pr. Iosif Trifa

Domnul să se îndure de noi şi să ne întărească, să ne îmbărbăteze prin Cuvântul Său şi prin Duhul Sfânt să ne dea putere ca să putem să-I rămânem fideli în credinţă şi dragoste,chiar cu preţul vieţii noastre ,căci ne-a răscumpărat sufletele prin însuşi sângele Său.

Slăvit să fie Domnul Isus !

Fraţi ostaşi, porniţi la luptă

cu nădejde-n Cel din cer,

înaintea noastră merge

Cel ce vina lumii şterge,

deci priviţi cu toţii Sus!

Calea lui Satan e ruptă,

înainte, fraţi, la luptă,

înainte, cu Isus!...

Trecem azi prin grele clipe,

vom avea de suferit;

dar ostaşul e să lupte

şi să meargă înainte,

cu privirea la Isus.

Moartea cade, iadul plânge,

Satan mâinile îşi frânge,

dar nainte cu Isus!

Nu ne înspăimântă moartea,

frica a pierit din noi.

Înainte tot poporul

cu Isus Biruitorul,

înainte cu Isus!

Cine vrea să lupte: vie!

iar fricoşii să rămâie;

noi, nainte cu Isus!

Lipsa nu ne înspăimântă,

suferinţa, nici atât.

Cine e ostaş să vie,

trădătorii să rămâie,

noi luptăm pentru Isus!

Ţelul nostru şi tot dorul

e Isus Biruitorul –

înainte cu Isus!...

Lupta noastră grea-i de-acuma;

vom avea de dus nevoi;

însă cât trai-va unul

nu ne-om da nicicând napoi,

ci vom merge cu Isus.

Cine e ostaş să vie,

trădătorii să rămâie,

noi, nainte cu Isus!

>>> INAPOI

>>> Citeste articole similare <<<